Dorinte/nevoi..

Motto: “Iti doresc ce imi doresti tu mie si sa ti se intample tie.. “

In viata iti doresti mereu ce iti lipseste. Ceva ce ai avut si ai pierdut, sau ceva ce nu ai avut niciodata (si cel mai probabil nu o sa ai ). Sau iti doresti lucruri pe care le ai, dar nu atat pe cat ai vrea. Mai multi bani, mai multa dragoste, mai multa atentie, mai mult timp liber. Vorba reclamei : “din ce in ce mai mult orice!” Acum insa, daca de acele lucrui ai si nevoie.. ei bine asta e cu totul altceva.

Sa o luam incet. Cu partea cu doritul. Un oarecare Coelho, intr-un roman ce a facut verva pe la noi si prin clasa mijlocie a Europei acum cativa ani ( ca sa nu mai zicem de vedetele blonde din Romania care nu aveau si ele o carte pe care sa se poata lauda ca au citit-o), ne explica cum ca, “ daca crezi cu adevarat in ceva, tot Universul conspira la alegerea ta!”. Frumoase cuvinte, multa demagogie si un mod foarte usor de a te amagii. Pai cum adica e suficient sa cred in ceva si se intampla? NU. Dar e un sambure de adevar aici. A-ti dori, a crede ca poti, e primul pas pe drumul cel bun. In Romania sunt multi tineri care cred ca nu pot mai mult. A incepe sa creada in ei e primul pas, e conditia necesara dar nu si suficienta de a progresa. Problema mai spinoasa nu e a crede ca poti, ci a STII ca poti… Dar asta e alta poveste…

Care sunt nevoile reale ale tinerilor din Romania? Hehe, aici e enorm de vrobit. Cred totusi ca principalele problem vin din lipsa unui sistem de invatamant bine pus la punct si coerent, ai unei educatii potrivite (bagam aici si mai mult decat necesarii “sapte ani de acasa”, din ce in ce mai inexistenti) si ale unor exemple de urmat din societatea romaneasca. Pentru ca in definitiv cu cine sa te identifici dintre persoanele publice de la noi? Si in definitiv cum ai putea fara un sistem de valori bine pus la punct, fara educatie? Vrem sa fim o tara de manelisti sau o tara europeeana in toate sensurile?

Tineri romani nu cred ca stiu exact ce vor. Vor sa fie ca si ceilalti, perfect diferiti. Si in modul asta nu sunt oare toti la fel? Femeile nu mai au forme si barbatii sunt androgini. Iau bani de la tati/mami si se simt neintelesi, se dau emo kids si cand ii intrebi cine sunt ei de fapt si ce au de zis iti raspund: eu sunt “eu”. Bine, si eu sunt eu, am si o serie de buletin, un CNP, etc. Toti emo si minimalistii se tem ca lumea nu le vede frumusetea interioara decat daca se macheaza cu negru, se dau suicidal si sunt against the world, oricat de de cacao ar fi si lumea asta. In acelasi timp cei “frumosi”, estetici, modele si anorexicele de pe podiumurile de moda, din masinile bastanilor si de prin Fratelli, Cabaret, Bamboo nu au nimic de zis. Parca esti intr-un roman de Huelllebecq. Toti isi doresc bani; baietzii isi doresc fete frumoase fara nimic in cap, care la randul lor sunt in cautare de baietzi cu bani de la tata. Privit asa, Romania e o tara urata rau.

Printre aceste categorii gen emo, minimal, cool, urban, etc, printre fitze si manele, supravietuiesc cum poti putinii oameni ramasi normali. Care, comparat, prin numere, sunt acum minoritatea. Ei isi doresc, cred, sper, ca si mine, ca Romania sa se transforme, pastrandu-si intreg pitorescul insa, intr-o tara europeeana, in care sa avem stabilitate, sa avem bun simt, sa avem un trai de viata decent si respectul fata de persoana de langa. Ne dorim mai putine furturi, mai multa transparenta, mai multa coerenta, mai putine campanii electorale penibile, mai putine promisiuni si mai multe fapte. Nu ne dorim “sa incercam si cu o femeie” si stim ca nu e adevarat ca “ cine pe Becali ajuta, Dumnezeu ii da valuta”. Vrem ca Romania sa nu mai spere sa “faca o figura frumoasa”, ci CHIAR sa faca o figura frumoasa.

Semne ca se poate ar fi. Am gazduit un Summit, suntem in Europa, sunt semne de crestere economica, apar investitiile straine. Avem nevoie sa stim ca toate lucrurile astea sunt adevarate, ca vor continua, ca la un moment dat copii nostrii vor avea un trai mai bun, si mai mult noroc in viata. Avem nevoie de consistenta. Avem nevoie sa ne putem uita cu optimism la viitor, pastrand insa acel haz de necaz a la Bulgakov care ii face pe romani speciali. Avem nevoie de prieteni, de parinti, de o tara MAI normala. Nu de tot. Doar un pic mai multJ

Din aceasta perspectiva, intrebarea care ma macina cel mai tare este cand ne vom opri din a ne dori lucruri care oriunde in occident sunt de zeci de ani NORMALE si FIRESTI? Who knows… One can only hope… God knows we all could use a little more hope

Despre dorinte, dupa posibilitati.. By LICKA

Cand eram mic nu tin minte sa imi fi dorit mai multe decat sa fie ziua mai lunga, mai multe desene animate (de la bulgari, la ora 8, normal!) si mai putine teme la scoala. Pe vremea aceea domnu’ Basescu era la carma unui vapor de mare tonaj, nu a tarii; toate zilele se petreceau repetitiv si poza lui nea Nicu’ era peste tot (apropos, domnu’ Basescu zice ca daca era el capitan pe Titanic, vaporu nu se scufunda. Bai da capabil presedinte avem! Morala: si alcolul ajuta la ceva.. )

Apoi a venit schimbarea ( Adica Revolutia). Or so they said. Zic asta pentru ca eu nu prea mi-am dat seama de multe atunci. Eram inca prea mic, poate din cauza asta. In Constanta era cam la fel si nu intelegeam de ce trebuie sa fac ciocan din pila (se ia una bucata metal greu si se pileste manual…) la orele de “lucru manual”. Romania era inca o tara de patrioti, cu oameni de mare caracater, o tara cu orice forma de relief si care nu a atacat pe nimeni niciodata dar s-a aparat impotriva tuturor inamicilor (de obici vast superiori numeric). Era tara lui Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Mihia Viteazu, Vlad Tepes, Cuza, etc. Ce mai, eram tari atunci.. Acum ii avem pe Becali, Basescu, Sorin Ovidiu Vantu, Paunescu, Nastase, Vanghelie..

Au urmat manualele alternative si calculatoarele personale. Tin minte ca atunci cand nu alergam dupa fete sau jucam volei (ca sa impresionez fetele), tot ce imi doream erau mai putine teme si mai multe ore la calculator. La jocuri.

Liceul se termina. Asa ca mi-am dorit la Bucuresti la facultate. Mi-a iesit. Am avut noroc, am prins o camera in Leu, mi-am facut niste prieteni pe care ii am si acum si am avut prima mea relatie serioasa. Am invatat sa ma descurc, mai mult sau mai putin de unul singur. Doar ca tot ce imi doream era mai mult timp sa joc Warcraft, Starcraft si Heroes. Imi facusem si un plan: facem copii, fata aduce banii in casa si eu cresc plozii. Care o sa fie fericiti ca vor mostenii conturile din joc ale lui tata.

Numai ca lucrurile s-au schimbat dinou. Facultatea s-a terminat si m-am mutat intr-un apartament cumparat de ai mei. Mi-am dorit un job decent platit. Am depus CV-uri si am dat interviuri, si pana la urma a iesit si asta. Intre timp Romania a intrat in UE si puteai circula liber in afara tarii (bine, nu chair peste tot )In magazine produsele sunt aproape cele de afara si aparent la noi e democratie. Adica ai dreptul la alegere..

Acum, realizez ca vreau mai mult si mai multe ca niciodata. Vreau o relatie cu o fata care sa ma inteleaga, cu planuri de viitor si tot tacamul. Vreau o slujba mai bine platita si unde sa nu muncesc atatea ore in plus. Vreau masina si mai multa mobile in casa. Vreau mai mult timp liber. Vreau sa fac mai mult sport. Vreau vacante afara cu prietenii, sarbatori cu rudele si baut cu baietzii la meci. Vreau sa fac tot ce pot inainte sa fie prea tarziu. Unele lucruri trebuie sa ti le doresti cand inca esti tanar…