Concert Leonard Cohen

September 22, 2008

Am fost si eu, ca si multi altii care au avut norocul sa prinda un bilet, la concertul de la stadionul arcul de triumf al marelui Leonard Cohen. Atmosfera, cadrul, publicul, totul a fost sublim. In rest, nu mai am multe de spus, nu pentru ca nu ar fi, ci pentru ca nu exista cuvinte care sa descrie cum merita viata si opera lui Cohen. Maybe the world is short on legends, but Leonard Cohen is for sure one of the BIGGER THAN LIFE LEGENDS out there. Inegalabil si irepetabil!

“like a bird on the wire

Like a drunk in a midnight choir

I have tried, in my way, to be free.. ”

http://www.leonardcohen.ro


We’re back!

September 22, 2008

Adica ne-am intors! Dupa o vara plina de week-end-uri la mare, plimbari prin Delta sau alte meleaguri straine si mai mult sau mai putin exotice, suntem in sfarsit inapoi. In stilul caracteristic, mai tarzior asa, ca deh, persoanele importante mereu se fac asteptate. Tensiunea creste, asteptarile sunt mari, dar tocmai asta te motiveaza, nu? 🙂

Formula e aceasi: un raton scrie, unu’ mai “cool” comenteaza isteric si unu’ mai “emo” e mereu nemultumit si cu freza plostita (asta e ala din “alta retea” 🙂 )

So, bine v-am gasit, sper ca sentimentul e reciproc, si sit tight pentru sezonul 2!


Dorinte/nevoi..

May 24, 2008


Motto: “Iti doresc ce imi doresti tu mie si sa ti se intample tie.. “

In viata iti doresti mereu ce iti lipseste. Ceva ce ai avut si ai pierdut, sau ceva ce nu ai avut niciodata (si cel mai probabil nu o sa ai 🙂 ). Sau iti doresti lucruri pe care le ai, dar nu atat pe cat ai vrea. Mai multi bani, mai multa dragoste, mai multa atentie, mai mult timp liber. Vorba reclamei : “din ce in ce mai mult orice!” Acum insa, daca de acele lucrui ai si nevoie.. ei bine asta e cu totul altceva.

Sa o luam incet. Cu partea cu doritul. Un oarecare Coelho, intr-un roman ce a facut verva pe la noi si prin clasa mijlocie a Europei acum cativa ani ( ca sa nu mai zicem de vedetele blonde din Romania care nu aveau si ele o carte pe care sa se poata lauda ca au citit-o), ne explica cum ca, “ daca crezi cu adevarat in ceva, tot Universul conspira la alegerea ta!”. Frumoase cuvinte, multa demagogie si un mod foarte usor de a te amagii. Pai cum adica e suficient sa cred in ceva si se intampla? NU. Dar e un sambure de adevar aici. A-ti dori, a crede ca poti, e primul pas pe drumul cel bun. In Romania sunt multi tineri care cred ca nu pot mai mult. A incepe sa creada in ei e primul pas, e conditia necesara dar nu si suficienta de a progresa. Problema mai spinoasa nu e a crede ca poti, ci a STII ca poti… Dar asta e alta poveste…

Care sunt nevoile reale ale tinerilor din Romania? Hehe, aici e enorm de vrobit. Cred totusi ca principalele problem vin din lipsa unui sistem de invatamant bine pus la punct si coerent, ai unei educatii potrivite (bagam aici si mai mult decat necesarii “sapte ani de acasa”, din ce in ce mai inexistenti) si ale unor exemple de urmat din societatea romaneasca. Pentru ca in definitiv cu cine sa te identifici dintre persoanele publice de la noi? Si in definitiv cum ai putea fara un sistem de valori bine pus la punct, fara educatie? Vrem sa fim o tara de manelisti sau o tara europeeana in toate sensurile?

Tineri romani nu cred ca stiu exact ce vor. Vor sa fie ca si ceilalti, perfect diferiti. Si in modul asta nu sunt oare toti la fel? Femeile nu mai au forme si barbatii sunt androgini. Iau bani de la tati/mami si se simt neintelesi, se dau emo kids si cand ii intrebi cine sunt ei de fapt si ce au de zis iti raspund: eu sunt “eu”. Bine, si eu sunt eu, am si o serie de buletin, un CNP, etc. 🙂 Toti emo si minimalistii se tem ca lumea nu le vede frumusetea interioara decat daca se macheaza cu negru, se dau suicidal si sunt against the world, oricat de de cacao ar fi si lumea asta. In acelasi timp cei “frumosi”, estetici, modele si anorexicele de pe podiumurile de moda, din masinile bastanilor si de prin Fratelli, Cabaret, Bamboo nu au nimic de zis. Parca esti intr-un roman de Huelllebecq. Toti isi doresc bani; baietzii isi doresc fete frumoase fara nimic in cap, care la randul lor sunt in cautare de baietzi cu bani de la tata. Privit asa, Romania e o tara urata rau.

Printre aceste categorii gen emo, minimal, cool, urban, etc, printre fitze si manele, supravietuiesc cum poti putinii oameni ramasi normali. Care, comparat, prin numere, sunt acum minoritatea. Ei isi doresc, cred, sper, ca si mine, ca Romania sa se transforme, pastrandu-si intreg pitorescul insa, intr-o tara europeeana, in care sa avem stabilitate, sa avem bun simt, sa avem un trai de viata decent si respectul fata de persoana de langa. Ne dorim mai putine furturi, mai multa transparenta, mai multa coerenta, mai putine campanii electorale penibile, mai putine promisiuni si mai multe fapte. Nu ne dorim “sa incercam si cu o femeie” si stim ca nu e adevarat ca “ cine pe Becali ajuta, Dumnezeu ii da valuta”. Vrem ca Romania sa nu mai spere sa “faca o figura frumoasa”, ci CHIAR sa faca o figura frumoasa.

Semne ca se poate ar fi. Am gazduit un Summit, suntem in Europa, sunt semne de crestere economica, apar investitiile straine. Avem nevoie sa stim ca toate lucrurile astea sunt adevarate, ca vor continua, ca la un moment dat copii nostrii vor avea un trai mai bun, si mai mult noroc in viata. Avem nevoie de consistenta. Avem nevoie sa ne putem uita cu optimism la viitor, pastrand insa acel haz de necaz a la Bulgakov care ii face pe romani speciali. Avem nevoie de prieteni, de parinti, de o tara MAI normala. Nu de tot. Doar un pic mai multJ

Din aceasta perspectiva, intrebarea care ma macina cel mai tare este cand ne vom opri din a ne dori lucruri care oriunde in occident sunt de zeci de ani NORMALE si FIRESTI? Who knows… One can only hope… God knows we all could use a little more hope


May 24, 2008



Despre dorinte, dupa posibilitati.. By LICKA

May 24, 2008


Cand eram mic nu tin minte sa imi fi dorit mai multe decat sa fie ziua mai lunga, mai multe desene animate (de la bulgari, la ora 8, normal!) si mai putine teme la scoala. Pe vremea aceea domnu’ Basescu era la carma unui vapor de mare tonaj, nu a tarii; toate zilele se petreceau repetitiv si poza lui nea Nicu’ era peste tot (apropos, domnu’ Basescu zice ca daca era el capitan pe Titanic, vaporu nu se scufunda. Bai da capabil presedinte avem! Morala: si alcolul ajuta la ceva.. )

Apoi a venit schimbarea ( Adica Revolutia). Or so they said. Zic asta pentru ca eu nu prea mi-am dat seama de multe atunci. Eram inca prea mic, poate din cauza asta. In Constanta era cam la fel si nu intelegeam de ce trebuie sa fac ciocan din pila (se ia una bucata metal greu si se pileste manual…) la orele de “lucru manual”. Romania era inca o tara de patrioti, cu oameni de mare caracater, o tara cu orice forma de relief si care nu a atacat pe nimeni niciodata dar s-a aparat impotriva tuturor inamicilor (de obici vast superiori numeric). Era tara lui Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Mihia Viteazu, Vlad Tepes, Cuza, etc. Ce mai, eram tari atunci.. Acum ii avem pe Becali, Basescu, Sorin Ovidiu Vantu, Paunescu, Nastase, Vanghelie..

Au urmat manualele alternative si calculatoarele personale. Tin minte ca atunci cand nu alergam dupa fete sau jucam volei (ca sa impresionez fetele), tot ce imi doream erau mai putine teme si mai multe ore la calculator. La jocuri.

Liceul se termina. Asa ca mi-am dorit la Bucuresti la facultate. Mi-a iesit. Am avut noroc, am prins o camera in Leu, mi-am facut niste prieteni pe care ii am si acum si am avut prima mea relatie serioasa. Am invatat sa ma descurc, mai mult sau mai putin de unul singur. Doar ca tot ce imi doream era mai mult timp sa joc Warcraft, Starcraft si Heroes. Imi facusem si un plan: facem copii, fata aduce banii in casa si eu cresc plozii. Care o sa fie fericiti ca vor mostenii conturile din joc ale lui tata.

Numai ca lucrurile s-au schimbat dinou. Facultatea s-a terminat si m-am mutat intr-un apartament cumparat de ai mei. Mi-am dorit un job decent platit. Am depus CV-uri si am dat interviuri, si pana la urma a iesit si asta. Intre timp Romania a intrat in UE si puteai circula liber in afara tarii (bine, nu chair peste tot 🙂 )In magazine produsele sunt aproape cele de afara si aparent la noi e democratie. Adica ai dreptul la alegere..

Acum, realizez ca vreau mai mult si mai multe ca niciodata. Vreau o relatie cu o fata care sa ma inteleaga, cu planuri de viitor si tot tacamul. Vreau o slujba mai bine platita si unde sa nu muncesc atatea ore in plus. Vreau masina si mai multa mobile in casa. Vreau mai mult timp liber. Vreau sa fac mai mult sport. Vreau vacante afara cu prietenii, sarbatori cu rudele si baut cu baietzii la meci. Vreau sa fac tot ce pot inainte sa fie prea tarziu. Unele lucruri trebuie sa ti le doresti cand inca esti tanar…


Ia surveyu’ neamule!

May 22, 2008

Am si eu o rugaminte catre toti cei care se impiedica din greseala pe blog pe aici: completati si voi va rog acest chestionar de pe link-ul de mai jos si dati cu spor mail al luca_danciceu@yahoo,com. Raman dator si puteti sa imi si scoateti ochii dupa 😀

http://85.186.154.228:1080/SurveysWord.doc

Deadline: luni seara (26.05.2008)

Multumesc anticipat!


Despre prieteni, si anumite situatii

April 18, 2008

Nota: acesta este un raspun la acuzatiile cum ca “tac ca cacatul in iarba!”

Intro: “Doi papaciochisti, prietenii mei…” (citat din Danutz, “ciclistu’”, un regretat clasic in viata)

Prietenii tai cei mai buni, cu care o “arzi” cel mai des, au cel mai mare potential sa “te lase la greu”. Oamenii o si recunosc. Uneori, te vor lasa la greu. Pentru ca pot si pentru ca meriti. Intr-un final, e imposibil sa nu iasa ceva bun si din asta, macar te faci de kkt si se rade de tine. Practic, e un intreg ritual, prin care toata lumea trece, prin rotatie, de la masculul alfa la pupaza omega, de care fac toti sto si se relaxeaza. La o narghilea/bere/pahar de vin/tarie/absinth/digestive/apa plata cu lamaie(sau aloe vera, e un trend ascendant asta)

Porinind de la celebra melodie cu “it’s a man’s world”, nu pot sa vorbesc decat din punctual de vedere al unui barbat. Biologic vorbind, asta sunt. Mai departe de asta, am vazut ca toti au pareri oarecum diferite J. Crescand ca baiat, esti fortat sa treci prin ritualuri ce te pregatesc pentru viata, asa cum e ea in realitatea cotidiana din eterna si fascinanta Romanie.

Sa dau un exemplu concret: back in my days ca adolescent, pe vremea cand nu erau mobile inca si lumea care se strangea la coltul blocului la seminte o facea pentru ca altfel nu prea aveai cum da unul de altul decat poate cu ajutorul interfonului, exista mica stocareala legata de procesul de masturbare. Adica, noul intrat in gasca este trecut prin foc si para sa recunoasca ca se masturbeaza, ca deh, “toti o facem”. Omul, timorat sau mai putin timorat, recunoaste. Si atunci incepe potopul. Omu’ e ostracizat complet cum ca e din ala, care “face laba”. Nu-i asa ca iubim sensurile limbii romane? 😀

Revenind, acum ca am dat un exemplu, viata ta growing up in Romania e o lupta cu vicisiditudinile vietii precum in Gazel de G. Cosbuc. Drumul de la copilarie la maturitate, trecand prin adolescenta, precum drumul de la Creanga la Garcia Marchez trecand prin Vasile Voiculescu, e plin de lectii de viata. Inveti cum barbatul tre sa fie “manly”, sa isi bage organul sexual unde trebuie, in exces chiar, sa fie mascul feroce si sa calce pe cap pe oricine din jurul lui. Haita nu a murit, s-a transformat in gasca din marile urbe. Fiecare gasca are masculi alfa, beta si omega. Si toti vor cadea ca popicele, orican de manly sunt, oricat de manelisti/house-eri/rock-eri/latino loveri sunt, oricat de emo/tru sau ce mai e acolo, cand the right woman will push the right buttons. Pam-pam, white light, epifanie, si aia e. Ai pus-o! In toate sensurile (unele mai mult ca altele).

Acu, nimeni nu iti poate recunoaste aceasta schisma mai tare ca “tovarasii” tai cei mai buni, “haita” din interiorul haitei. Ei stiu cel mai bine inflexiunile alea aproape insesizabile din glas cand te suna fata, cum ti se schimba fata la intrebarile “Unde ai fost? Cu cine umblii? Unde e fresh-ul meu de mere?”, cum taci si inghiti cand esti cu ea in oras. Nu ai scapare, vei incarca si vei tot incarca pana cand ea este adoptata in haita si surpriza, nu doar prietenii vor face misto de tine pentru ca “investesti sentimente”, dar chiar si beneficiara investitei. Toti o fura. Unii mai rau ca altii. Dar roata se invarteste a dracului de tare.

Acum, exista o anumita categorie de barbati care se considera “players”. Astia, in traducere, stiu sa joace. They are in for the game, castiga mereu, si sunt mandria haitei. Schimba cuceriri si fac misto de cei mai putin norocosi in acest domeniu, pentru ca ei pot si pentru ca drumul spre titlul de “player” a constat in lectii dure despre cum sa suporti zeflemeaua si sto-ul celor din jur. Si il dai inapoi inzecit. People fear your words.

Dar, vorba proverbului, cu cat cazi de sus cu atat cazi mai tare. Si o data si o data tot o sa o cazi. Si , vorba altui banc din vremea liceului meu, “e randul tau sa treci la scorbura”. Si incarci. Si cum pofta vine mancand (plin de intelepciune populara sunt azi!!) mai mult sto peste mai mult sto genereaza sinergie, si nu mai ai cum sa scapi. NU ai unde sa fugi! Nu poti, n-ai cum. Sec..

Papaciochistii sunt prietenii tai cei buni care te trec prin toate aceste trairi. Ei sunt spuma de pe tortul anturajului tau, cei cu care razi cand esti down, cei cu care injuri cand esti frustrat si cei care sunt acolo cu tine cand tre sa te ridici de pe jos, la figurat, pentru ca femeia a fugit dupa unu cu Jaguar. Cu ei analizezi orice femeie pana la cel mai mic detaliu anatomic, cu ei mergi la agatat, cu ei iti inchei week-end-ul. Doar ca asta nu insemna ca te vor ierta cand li se ofera ocazia! Precum rechinii la sange, vor sari pe tine,te vor rupe bucati-bucatele pana cand recunosti ca haita il face pe om. Si oamenii pe haita! Oamenii care fac life worth living for.

La multi ani Licka, this one was for you