Dorinte/nevoi..


Motto: “Iti doresc ce imi doresti tu mie si sa ti se intample tie.. “

In viata iti doresti mereu ce iti lipseste. Ceva ce ai avut si ai pierdut, sau ceva ce nu ai avut niciodata (si cel mai probabil nu o sa ai 🙂 ). Sau iti doresti lucruri pe care le ai, dar nu atat pe cat ai vrea. Mai multi bani, mai multa dragoste, mai multa atentie, mai mult timp liber. Vorba reclamei : “din ce in ce mai mult orice!” Acum insa, daca de acele lucrui ai si nevoie.. ei bine asta e cu totul altceva.

Sa o luam incet. Cu partea cu doritul. Un oarecare Coelho, intr-un roman ce a facut verva pe la noi si prin clasa mijlocie a Europei acum cativa ani ( ca sa nu mai zicem de vedetele blonde din Romania care nu aveau si ele o carte pe care sa se poata lauda ca au citit-o), ne explica cum ca, “ daca crezi cu adevarat in ceva, tot Universul conspira la alegerea ta!”. Frumoase cuvinte, multa demagogie si un mod foarte usor de a te amagii. Pai cum adica e suficient sa cred in ceva si se intampla? NU. Dar e un sambure de adevar aici. A-ti dori, a crede ca poti, e primul pas pe drumul cel bun. In Romania sunt multi tineri care cred ca nu pot mai mult. A incepe sa creada in ei e primul pas, e conditia necesara dar nu si suficienta de a progresa. Problema mai spinoasa nu e a crede ca poti, ci a STII ca poti… Dar asta e alta poveste…

Care sunt nevoile reale ale tinerilor din Romania? Hehe, aici e enorm de vrobit. Cred totusi ca principalele problem vin din lipsa unui sistem de invatamant bine pus la punct si coerent, ai unei educatii potrivite (bagam aici si mai mult decat necesarii “sapte ani de acasa”, din ce in ce mai inexistenti) si ale unor exemple de urmat din societatea romaneasca. Pentru ca in definitiv cu cine sa te identifici dintre persoanele publice de la noi? Si in definitiv cum ai putea fara un sistem de valori bine pus la punct, fara educatie? Vrem sa fim o tara de manelisti sau o tara europeeana in toate sensurile?

Tineri romani nu cred ca stiu exact ce vor. Vor sa fie ca si ceilalti, perfect diferiti. Si in modul asta nu sunt oare toti la fel? Femeile nu mai au forme si barbatii sunt androgini. Iau bani de la tati/mami si se simt neintelesi, se dau emo kids si cand ii intrebi cine sunt ei de fapt si ce au de zis iti raspund: eu sunt “eu”. Bine, si eu sunt eu, am si o serie de buletin, un CNP, etc. 🙂 Toti emo si minimalistii se tem ca lumea nu le vede frumusetea interioara decat daca se macheaza cu negru, se dau suicidal si sunt against the world, oricat de de cacao ar fi si lumea asta. In acelasi timp cei “frumosi”, estetici, modele si anorexicele de pe podiumurile de moda, din masinile bastanilor si de prin Fratelli, Cabaret, Bamboo nu au nimic de zis. Parca esti intr-un roman de Huelllebecq. Toti isi doresc bani; baietzii isi doresc fete frumoase fara nimic in cap, care la randul lor sunt in cautare de baietzi cu bani de la tata. Privit asa, Romania e o tara urata rau.

Printre aceste categorii gen emo, minimal, cool, urban, etc, printre fitze si manele, supravietuiesc cum poti putinii oameni ramasi normali. Care, comparat, prin numere, sunt acum minoritatea. Ei isi doresc, cred, sper, ca si mine, ca Romania sa se transforme, pastrandu-si intreg pitorescul insa, intr-o tara europeeana, in care sa avem stabilitate, sa avem bun simt, sa avem un trai de viata decent si respectul fata de persoana de langa. Ne dorim mai putine furturi, mai multa transparenta, mai multa coerenta, mai putine campanii electorale penibile, mai putine promisiuni si mai multe fapte. Nu ne dorim “sa incercam si cu o femeie” si stim ca nu e adevarat ca “ cine pe Becali ajuta, Dumnezeu ii da valuta”. Vrem ca Romania sa nu mai spere sa “faca o figura frumoasa”, ci CHIAR sa faca o figura frumoasa.

Semne ca se poate ar fi. Am gazduit un Summit, suntem in Europa, sunt semne de crestere economica, apar investitiile straine. Avem nevoie sa stim ca toate lucrurile astea sunt adevarate, ca vor continua, ca la un moment dat copii nostrii vor avea un trai mai bun, si mai mult noroc in viata. Avem nevoie de consistenta. Avem nevoie sa ne putem uita cu optimism la viitor, pastrand insa acel haz de necaz a la Bulgakov care ii face pe romani speciali. Avem nevoie de prieteni, de parinti, de o tara MAI normala. Nu de tot. Doar un pic mai multJ

Din aceasta perspectiva, intrebarea care ma macina cel mai tare este cand ne vom opri din a ne dori lucruri care oriunde in occident sunt de zeci de ani NORMALE si FIRESTI? Who knows… One can only hope… God knows we all could use a little more hope

Advertisements

2 Responses to Dorinte/nevoi..

  1. Alexandra says:

    Lung, domle’, lung! Dincolo era mai scurt! Ce ti-o fi luat sa scrii atata? Am inteles ideea 😛 Ai dreptate. Incepi si tu sa devii normal? Sau, ma rog, mai apropiat de latura uman/sentimental/rationala a ta? (prea filosofai despre toate, in cunostinta de cauza, e drept, dar acum pari mai desprins de latura aia si mai apropiat de pamant )

  2. ratonul says:

    fac si eu ce pot, am zile mai bune, zile mai rele… 😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: